E prima scrisoare catre tine. Probabil ca nu o vei citi, dar eu iti scriu. Una din fundatiile tale a lansat o interesanta campanie pentru ajutorarea celor care nu prea au avut noroc in viata. Ideea e buna in principiu si sper sa faca pe unii sa zambeasca. Iti transmit ca nu am nici un dubiu asupra onestitatii cheltuirii sumelor ce vor fi stranse.

Totusi, zici ca esti om de afaceri. Nu stiu cum te-a invatat pe tine Fuad sa faci afaceri sau ce ai inteles tu. Oamenii aia pe care i-ai angajat tu acolo fac o campanie de 2 lei (joaca farmville pe facebook -> verifica peretele). Simpla oferta a unui cont in care oamenii doneaza cel mai valoros lucru de pe lumea asta – banul, e total jignitoare. Fundatia ta nici macare nu are un site consistent din care sa ma informez asupra proiectelor desfasurate, expertiza, recomandari, etc. Mai departe, campania nu prevede nici o schema de recunostinta pentru cei care doneaza. Fundatiile certificate – de exemplu AKIM, ofera trei variante (multumire nominala, multumire anonima, multumire partiala). Nu toti vor sa ramana anonimi. Pe de alta parte, unii ar vrea sa doneze bunuri nu numai bani. Probabil stai prost cu logistica si fetele de la fundatie joaca farmville. Dar, nu te astepta sa iti dau cel mai valoros bun al meu – banul fara ca voi sa faceti nimic. Puteti inchiria un spatiu si organiza transporturi. Daca e prea greu, puteti face un contract cu Posta sau firme de curierat astfel incat sa pot trimite pachetele cu ajutoare direct la sinistrati pe cheltuiala fundatiei. Cheltuiesc si eu, cheltuiesti si tu. Asta o rezolvi repede: trimiti niste cupoane / vouchere doritorilor de a dona.

 Personal am 30 kg de haine pe care le pot dona oricand. Si mai am cunostinte care pot face asta cu bunuri. Sper sa strangem vreo 500 kg. Avand in vedere cele de mai sus – neincredere in capacitatea fundatiei tale de a gestiona banul, ne organizam noi. In fond asta si inseamna actiune civica – oamenii se intalnesc si muncesc in folosul comunitar. In incheiere, te felicit pentru incercarea ta, dar imi pare rau sa te anunt ca salariatii tai de acolo, desi lucreaza la privat, tot ca niste bugetari se comporta.

Ab imo pectore, Liviu Pantazi.

PS: Refuz sa cred ceea ce zic unii ca prin campania asta , tu faci reclama mascata pentru Care_fura (Carrefour) si le faci si vanzare pe praful asta.

De cand cu scandalul, am aflat ca nu numai patronii de firme IT folosesc smecheria asta. Si patronii de presa platesc salariatii pe “drepturi de autor” sau poate chiar PFA (asta nu stiu). Lumea s-a scandalizat. Eu unul nu reusesc sa inteleg de ce daca noi programatorii am inghitit si unii poate mai inghit astfel de smecherii ale patronilor nu ar face acelasi lucru si salariatii din media.  Personal, doua firme in anii aia mi-au propus sa lucrez pentru ei, dar nu am vrut cu PFA / drepturi de autor. Imediat, si-au retras oferta. Eu cred ca astfel de smecherii ar trebui sa dispara.

Exemplu: daca eu ma duc si repar computerul unui om , e PFA. Ma duc, repar, iau banul si plec. Da’ daca ma duc in fiecare zi si repar computere, la program, atunci nu mai e PFA. Sunt angajat si deci trebuie sa primesc salariu.

Voi ce credeti ? Astept si alte exemple din afara industriei IT / media.

Nu inteleg si n-am sa inteleg niciodata de ce Istoria si Geografia sunt “mai speciale” decat matematica si fizica. Eu la orele de istorie imi faceam temele pt. meditatii de seara iar la geografie, de obicei, eram cu gasca la bar sau la film.  Aceste doua materii ocupau pentru noi un loc periferic.  Deci, nu sunt cel mai in masura sa vorbesc despre asta. Dar, nu vad care este miza. De ce insista de 20 de ani UDMR pe aceasta tema si de ce, cu aceeasi inversunare , partidele romanesti se opun.  Oricum, Istoria – aproximativa cum o stiu a fost puternic falsificata si are accente ultranationaliste. De exemplu, am invatat ca rascoala secuilor a fost condusa de unul Gheorghe Doja.  Imi vine greu sa cred ca secuii au fost condusi de un etnic roman. De fapt, secuii erau condusi de un secui, numit Dozsa Gyorgy.  Invatam si despre orase  “pur romanesti” care au fost “maghiarizate” gen Oradea, desi toate arhivele neutre (occidentale) atesta denumirea originala Nagyvarad. Sigur, am fost invatati ca ungurii puneau pile si occidentalii erau complici validand teorii false anti-romanesti.   Cand vine vorba despre Istoria Universala , am invatat de Stefan cel Sfant, dar nu amauzit despre Szent Istvan a Kiraly.

In continuare , a izbucnit si scandalul predarii limbii romane prin intermediul limbii minoritatilor. Din nou, s-au scandalizat romanii ca un atac la romanism. Dar, daca un copil etnic roman are o experienta de 4-5 ani pana sa mearga la scoala cu limba romana, acest lucru nu este neaparat necesar pentru un copil de o alta etnie care nu a avut deloc expunere la limba romana. De ce nu a avut, este o alta discutie, dar avand in vedere ca esti minor, parintii hotarasc cum e mai bine pentru viitorul copilului. Deci, e normal ca avand conditii diferite, manualele sa fie diferite. Este exact aceeasi situatie ca cea a copiilor suferinzi de varii maladii si , in consecinta, au programe speciale cu un alt ritm de predare.

Pe de alta parte, UDMR-ul insista pe pastrarea “culturii”. Putin stiu despre conducerea UDMR, formata din comunisti veritabile. De exemplu “tanarul” Kelemen Hunor – functiona ca publicist la Ed. Kriterion (ed. fiantata de Statul Comunist).  Verestoy A.  – membru in CC.   Pentru pastrarea culturii si identitatii maghiare, ar fi fost mult mai de succes si eficient ca toti romanii sa afle despre operele unor mari scriitori de etnie maghiara din Transilvania. Cati etnici romani au auzit de Ady Endre ? Cati au auzit de Moricz Zsigmond ?  Noi invatam in schimb despre Novalis, etc.  Mult mai corect si eficient ar fi fost aceste masuri simple decat ideile penibile si total atehnice.

Dar, avand in vedere nivelul cultural extrem de jos al celor care discuta pe LCD aceste probleme (ca si persoanele ce dau denumirea categoriei acestui post), ramane sa ne distram cu enormitatile exprimate.

Voi ce parere aveti? Sunt sigur ca sunteti mai eficienti decat ei.

Mitingul de azi nici n-a inceput si e un fiasco total.  Oamenii sunt “organizati si incolonati” sub atenta supraveghere a “fortelor de ordine”. Toti sunt perfect monitorizati si incolonati.  Oamenii protesteaza in intervalul orar bine-definit, cei care vor sa vina mai devreme sunt respinsi de jandarmi si – surprinzator – se conformeaza.  Oamenii se aliniaza frumos in careu precum pionierii pe vremea lui Pingelica. Un fiasco total.  Evident, nu va fi nici un rezultat.

Rezultatele vin din actiuni epopeice, individuale,  neorganizate.  Rezultatele vin din miscari spontane, agresive.  Deodata un microgrup arunca cu sticle incendiare intr-o Primarie. Un alt grup incepe sa sparga vitrinele de la magazine.  Din senin jandarmi sau politisti care nu au nici o treaba sunt acostati si batuti fara aparent nici un motiv.  Si nu e nimic personal. E vorba de simbolul pe care il reprezinta – fortele de ordine – cei care proteajeaza pe conducatori.

Dar momentan, urmarim o piesa de teatru ieftina in care protestatoarii fac proba de microfon si sunt civilizati si cu mult, mult bun-simt asa cum ne place sa ne mintim singuri.

In tot acest flux, si sistemul de valori evolueaza. De la sclavi la prizonierii de razboi (concept introdus de Saladin) si apoi la drepturile omului. Ma nou, ne confundam cu un sistem de valori extrem de simplu si accesibil tuturor. Genial din acest punct de vedere: Banul.  E mai greu sa intelegi istoria unui Templu daramat de 2 ori sau transcederea Dincolo.  Da’ banul il intelege oricine.  Si acest sistem de valori, revolutionar prin simplitate, modifica moduri de gandire si chiar atitudini pe nesimtite, ca molimele tacute, care nu dor si care sunt si cele mai periculoase (HTA, etc).

Pe baza Banului ajung sa nu mai vad soarele in zilele de iarna. Pleci pe semi-intuneric, stau la neon toata ziua si ma intorc tot pe intuneric.  Daca locuiesti in Carciuma e si mai rau…e 21 seara si e prea devreme sa te culci, da’  nici nu prea ai ce face altceva.  Te trezesti ca te duci sa mai alergi ceva km doar ca sa vii obosit sa adormi mai repede.  Te gandesti ca poate esti un inadaptat sau vreo ciudatenie, da’ te uiti in jurul tau si cam toti fac la fel.  Numai scarbiciu pana pe la 50 de ani cand vor fi strans suficienti  Bani de pensie privata si apoi calatori pe restul vietii.   Copiii sunt crecuti de profesionisti in centre speciale iar cand vine de vorba de Al Treilea Mister al Vietii – nu e face acasa cu familia in jur ci intr-un loc specializat aka Dignitas. 

Ce e aia familie ? Vorbim aici de drepturile individului si libertatile lui.  Zilele trec si te gandesti ca esti un supravietuitor, un enclavizat. E oare asa ?   Stii si accepti toate filosofiile culturale legate de LGBT – chestii moderne. Te lauzi ca esti un supravietuitor, un mohican intr-o enclava da’ incepi sa ai reactii apreciate in Carciuma da’ fara sa vrei dai cu teflonul in aia care locuiesc in jurul tau la mai putin de 1 km de “acasa”.  Din Carciuma iei la pachet totul da’  nu prea poti sa renunti.

Pana la urma Soarele e poate prea frumos ca sa fie ratat si te gandesti ca nu vrei sa te mai gandesti si ca vrei sa fie totul cum a fost.

Voi stiti ce e aia LGBT  (fara sa va uitati pe goagal) ? E  Banul referinta voastra ?

Pe de o parte avem  Compact es Magyarorszagrol:  Lassu vonat erkezik !! 

Republic:

http://www.youtube.com/watch?v=3GgC_FBTizg&feature=related

Compact:

http://www.youtube.com/watch?v=NyzogBK9bkE

Fortza CFR !     Hajra MAV  !

Voi ce preferati ? CFR / MAV ?

Eu vad UE ca un club, mai bine zis o carciuma.  O carciuma cu produse culinare si vinuri selecte. Pe de alta parte, nu e o carciuma ieftina. Chelnerii sunt zambitori si amabili, dar daca simt ca un client e mai ne-experimentat, profita de el fara nici o remuscare. Carciuma asta are si reguli stricte (le zice proceduri). Nerespectarea lor are de obicei consecinte serioase in plan  financiar. De ce financiar ?  Pentru ca banul defineste cel mai simplu si accesibil sistem de valori. Totusi, regulile astea sunt acceptate si apreciate de clientii vechi ai carciumei noastre.

Noi am devenit membri si am capatat dreptul de a frecventa carciuma.  Nu avem prea multi bani,  dar totusi ne putem plati cotizatia. Problema e la regulile casei: ele sunt atat de diferite de amprenta noastra socio-culturala incat frecventarea accentuata poate deveni o povara. Un soi de inchisoare de lux (unii ii zic colivie de aur).  Pana la urma o sa ne insusim si noi regulile casei peste vreo 300 – 400 de ani. Asta pentru ca vechii clienti au pus bazele localului acum vreo 400 de ani (invatamantul primar obligatori) in timp ce noi , abia pe la 1850. Cand ei pavau drumuri, noi inca trageam cu arcul. 

E bine si frumos in carciuma.  Da’ nu poti schimba in 5 ani (programele de pre-aderare) o diferenta socio-culturala de 400 de ani.  Chelnerii, daca pot sa ne fenteze la masura sau la gramaj, o fac – ca pana la urma toti suntem oameni. Si atunci, e de condamnat cel consuma si pleaca sa plateasca, care mai face mizerie prin WC, care mai suteste un caraiman  ?  Sigur, dupa regulile casei e un lucru abject cu niste consecinte uneori brutale, dar  merita aplicat acest tratament celor noi venti care inca nu s-au acomodat, da’ platesc cotizatia ? 

Va invit sa comentati si, eventual, sa imi spuneti parerea voastra despre carciuma

Utilizari: In functie de continutul si tinta, sticla incendiara poate avea mai multe intrebuintari. Poate fi un element de diversiune (aruncarea intr-o zona neinteresanta pentru distragerea atentiei cordonului de securitate si generarea elementului surpriza pentru un asalt asupra unei zone: poarta de acces, “cucerirea” unui element simbolic: piata, statuie, etc), aparare (crearea unui baraj de foc pentru a incetini atacul fortelor de ordine), atacarea in vederea provocarii de rani grave fortelor de ordine, provocarea de pagube bunurilor materiale apartinand fortelor de ordine. Riscuri: Exista doua tipuri mari de riscuri. Riscul de auto-ranire – manevrarea deficitara a sticlei incendiare; riscurile legale – in eventualitatea ca luptatorul este identificat. In functie de tinta, acuzatiile pot varia de la “incendiere” in cazul in care sticla a fost aruncata spre un bun material pana la “tentativa de omor” daca a fost aruncata inspre oameni. Cu noile legi privind terorismul, riscurile pot creste. Deci, este important de cantarit ab initio utilizarea acestui mijloc.

Constructie si principiul de functionare: Dupa cum si numele spune: este o sticla. o sticla (nu PET) se umple cu un amestec lichid. Se inchide bine sticla un capac potrivit. Pe sticla (partea inferioara) se fixeaza cu un elastic / banda adeziva un tampon medical / carpa / batista. Acesta din urma a fost inmuiat in prealabil intr-un lichid inflamabil. Materialul inflamabil se aprinde si imediat este aruncata sticla. La impact, spargerea sticlei pune in contact amstecul lichid din sticla cu flacara deschisa, obtinandu-se astfel o explozie. In functie de amestecul lichid aflat in sticla, efectele pot fi extrem de variate. Amestecul lichid: Varianta standard este 100% benzina. Avantajul este faptul ca benzina este usor de procurat. Totusi, efectul va fi doar o explozie. Alta reteta este un amestec 50-50 de benzina si ulei tehnic (ulei de transformator). Amestecati bine ! Uleiul este f. inflamabil si adeziv pe asfalt. Astfel, flacara va arde mai mult timp la locul de impact. Alta reteta de succes este 50-50 benzina cu gudron . Gudronul arde la temperaturi inalte si este la fel de adeziv ca si uleiul de transformator generand un foc de durata. Cel mai puternic , dar care poate fi si letal datorita exploziei de puterea unui mini-bombe, continine nitrati de amoniu (se gasesc in ingrasamintele chimice) si benzina. Se amesteca f. bine. Spre deosebire de restul sticlelor, aceasta varianta se introduce intr-un PET pt. a nu exploda imediat. Explozia este f. rapida (maxim 4-5 sec din momentul aprinderii), deci trebuie aruncata imediat pt. a evita autoaccidentarea. Suplimente: In cazul care se doreste ranirea fortelor de ordine, in sticla se pot introduce suplimentar cuie / cioburi. In mom. exploziei, acestea zboara si pot rani suficient de grav, dar foarte rar letal.

Putina strategie: Este evident ca succesul este dat si de cunoasterea strategiilor fortelor de ordine. un dispozitiv standard este alcatuit din trei grupuri, fiecare cu misiuni precise. In mod evident, cel mai numeros si vizibil este dispozitivul de aparare alcatuit din jandarmi in uniforma. Atunci cand protestatarii nu sunt considerati “periculosi”(ex. pensionarii) ei nu sunt echipati cu scuturi / bastoane / arme cu gaze lacrimogene / tunuri cu apa. In schimb, instaleaza garduri metalice pentru a tine la departare multimea. Un alt component important al unui dispozitiv profesionist este alcatuit din asa-numitii “scouter”-i – cercetasi. Acestia sunt imbracati in civil si se amesteca cu multimea protestara. Rolul lor e sa transmita informatii in timp real unui centru de comanda. Pe langa acest lucru, ei intervin imediat pentru a stopa un incindent agresiv. Si daca veti fi vazuti cu o sticla incendiara in mana, in mod sigur cineva din multime va va opri ! Oamenii cu rucsacuri in spate , tinerii, cei zgomotosi sunt intotdeauna urmariti de fortele de ordine disimulate in multime. Acest lucru este foarte important de retinut. Ultimul element este constituit din centrul de comanda. De obicei este pozitionat pe o raza de 500m de locul protestelor si au mai mereu in raza vizuala evoluatia scenei. Rolul lor este acela de coorodna actiunea jandarmilor prin evaluarea informatiilor provenite de la cercetasi si adaptarea dispozitivului de jandarmi din fata multimii. Este evident din cele de mai sus, ca cercetasii nu pot fi usor identificati iar centrul de comanda nu reprezinta o miza. Totusi, este bine de stiut organizarea lor pentru a putea fi eficienti (a scapa neprins si, eventual, provoca pagube).

Jandarmii romani: Romania nu are o experienta bogata in conflictele violente de strada. De aceea, nici pregatirea / experienta jandarmilor nu este pe masura. Mai mult, dotarea tehnica este precara si total neadecvata. Strategia lor pare a merge mai mult pe intimidare prin masivitatea fizica si statii de emisie-receptie purtate ostentativ pe umar. In rest, incredibil, dar nu au nici cea mai mica dotare: casa de protectie, cotiere, genunchiere, tibiere etc. Mai mult, fac o greseala elementara, aceea de a “sta grupat”. Suplimentar, au si prostul obicei de actiona impreuna cu politia rutiera pentru devierea circulatiei – politisti rutieri total nechipati, doar cu un chipiu / cascheta pe cap. Avand in vedere toate acestea, la ora actuala jandarmii sunt tinte usoare si sigure pentru sticlele incendiare. Lipsa echipamentului de protectie face din ei mult mai vulnerabili la ranile provocate de cioburi de sticla, cuie, etc. Materialul de postav din care e alcatuit uniforma nu asigura nici o protectie.

Lansarea: Lansarea sticlei se face precum o grenada de mana. Pentru cei care n-au facut armata, se lanseaza ca si cum s-ar arunca mingea de baschet la cos (carlig) cu bolta. E important ca sticla sa cada la 1-2m in fata tintei si sa cada in unghi drept pt. a asigura spargerea sticlei si provocarea exploziei. Lansarea sticlei incendiare, ca orice tehnica, are nevoie de antrenament. Deci, e bine sa se exerseze de cateva ori pe un camp cu o sticla cu apa (de exemplu).

Va urma.

Fiecare din noi se regaseste in Catalin Voicu. Un Catalin Voicu care sa ne ajute sa “sarim parleazul” cand depunem actele pentru numerele de inmatriculare la masina. Il cautam cu ardoare pe Catalin Voicu cand avem pe cineva bolnav pentru a ne “face o intrare la medic”.  Atunci cand trecem strada prin loc nepermis sau parcam in loc nepermis cautam repede in agenda telefonica pe Catalin Voicu pentru a scapa de amenda.
Chiar si banala existenta a lui Catalin Voicu ne asigura un confort si o oarecare siguranta.

In paralel, fiecare din nou poate fi un Catalin Voicu. In acest sens, se supraliciteaza puternic posibilitatea de a “interveni” si a “ajuta”. De multe ori e doar praf in ochi oferit la pachet cu celebra “vedem. o rezolvam noi cumva”.

Pe de alta parte, Catalin Voicu este fost militar (salariat la Stat). 100% din cei de varsta sa au fost salariati la Stat si care ofera copiilor un anumit tip de educatie, perpetuand o anume mentalitate: aceea a “ajutorului reciproc”.

Voi sunteti un Catalin Voicu ? Cunoasteti un Catalin Voicu?